Anii frigului

Dan Stanca se remarca printr-un stil aparte, in care realismul ezoteric devine o componenta definitorie a creatiei sale.

De peste trei decenii, naratiunea sa se afunda in teme complexe precum demonismul, erezia, si vinovatii naucitoare, explorand si alte domenii precum mistica, politica, sexualitate, ocultism, legionarism, alcoolism, alchimie, gazetarie, simboluri sau guenonism.

Temele lui se manifesta prin scene vioaie, fantaste si pline de ispite abisale sau initieri morbide.

Proza lui pare sa rivalizeze cu lupta biblica din Vadul de la Peniel.

Imaginati-va un fenomen complex in care pot se combina destinul unor personaje cu elemente sacre, precum Sandu Tudor sau gruparea rugului aprins de la manastirea Antim.

Clasele sociale, entitatile spirituale si experientele magice sunt trecute in scena prin sculptori atinsi de tipologia deznadejdii si disparitii din puscarii.

Situatiile erotice tantrice si finalul paradoxal completeaza ansamblul, toate textuate cu o sarcastica ambiguitate de personajul Hector Noroaie.

Aceasta lectie evoca coincidenta contrariilor in arhitectura destinelor, atat individuale, cat si coletivo.

Dan Stanca ne invita astfel intr-un univers complex si vibrational, unde spiritul si materia se intalnesc in dialoguri intense.