Aristotel, Metafizica, Thêta 1-3. Despre esența și realitatea puterii
4.8(20 voturi)
Martin Heidegger Trei
Disponibil în stoc ISBN: 9786064029232
Cel mai bun preț
48,75 lei
Vrei să cumperi mai multe cărți?
Află rapid de unde le iei cel mai ieftin (transport + comandă minimă incluse). Folosește calculatorul de comandă.
1 ofertă din alte librării
Edituratrei
(vezi toate cărțile) 65,00 lei55,25 lei
Despre carte
„Heidegger a eliberat textul original aristotelic de straturile tradiției scolastice, astfel încât acesta a început să vorbească într-un mod cu totul neașteptat.“ - Hans-Georg Gadamer În cursul de vară susținut la Freiburg în 1931, Heidegger explicitează orizontul prealabil în care se situează Aristotel, dar și gândirea grecilor antici. Pretextul este cartea a IX-a a _Metafizicii_, care tratează despre natura puterii și actului – _dynamis _și energeia. Dincolo de a vedea în _dynamis_ o simplă potențialitate care se opune realității concrete, Heidegger relevă sensul de „forță“ și de dispoziție esențială care inițiază orice mișcare sau schimbare. Analiza fenomenului puterii este una dintre căile prin care Heidegger urmărește felul în care „faptul de a fi“ (_Sein_) ajunge să fie gândit ca prezență – mai întâi la greci, iar apoi în întreaga istorie a metafizicii occidentale. MARTIN HEIDEGGER (1889–1976) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului XX. A predat filosofia la universitățile din Freiburg și Marburg. Dintre lucrările traduse în limba română, , respectiv , din punctul de vedere al enunțului § 9. și semnificația sa călăuzitoare § 10. Modalități ale puterii § 11. Unitatea puterii de a face și de a suporta: conceptul ontologic și cel ontic al puterii, precum și conexiunea lor internă § 12. Puterea și neputința — faptul de a avea în sine o retragere. Deplina semnificație călăuzitoare CAPITOLUL AL DOILEA. . ÎMPĂRȚIREA LUI , ÎN VEDEREA LĂMURIRII ESENȚEI SALE § 13. Despre („știre“) și suflet. Împărțirile în „știutor“–„fără de știre“ și „însuflețit“–„neînsuflețit“ § 14. Raportul excepțional ce domnește între putere și „știre“, din cadrul lui , al competenței § 15. ca o competență a sufletului ce tinde să... § 16. Divizarea internă și finitudinea lui CAPITOLUL AL TREILEA.. REALITATEA LUI SAU A COMPETENȚEI § 17. Locul capitolului, tema sa, precum și legătura sa cu teza megaricilor § 18. Începutul disputei lui Aristotel cu megaricii § 19. Starea‑de‑a‑fi‑în‑exercițiu înțeleasă ca realitate a competenței. Fenomenul exercitării și al încetării să... § 20. Realitatea lucrului perceptibil și a putinței de a percepe § 21. Încheierea disputei: megaricii ratează mișcarea inerentă trecerii, mișcare caracteristică competenței § 22. . Realitatea competenței este co‑determinată de către esența ei, iar esenței îi aparține, la rândul ei, realitatea


