Bela Bartok si muzica romaneasca

Volumul de fata cuprinde 12 scrieri care ilustreaza multiplele preocupari ale cercetarii bartokiene. Continuand ceea ce a inceput Viorel Cosma, Titus Moisescu publica un vast material de corespondenia dintre Academia Romana si Bartok, iar Francisc Laszlo prezinta partea a doua a coresponderilei Bartok-Brailoiu, scrisorile lui Brailoiu adresate muzicianului maghiar. Tiberiu Alexandru face un nou bilant al activitatii lui Bartok de culegator si cercetator al folclorului romanesc, ingloband de data aceasta in aria observatiilor sale si volumele postume publicate la Haga. Eugenia Cernea examineaza interpretarea bartokiana a horei lungi din Maramures in lumina noilor rezultate ale folcloristicii romanesti privind cercetarea acestui gen. Tiberiu Olah analizeaza una dintre lucrarile de inspiralie romaneasca ale lui Bartok - Sonatina pentru pian. Gheorghe Firca investigheaza sursele modale ale cromatismului compozitorului maghiar. Profesorul-compozitor Aurel Stroe descopera, prin dialogul sau, unicitatea frapanta, in contextul muzicii lui Bartok, a unui ciclu de pian prea cercetat. Adrian Ratiiu, polemizand subtil cu unele opinii incetatenite in literatura de specialitate, reevalueaza un moment de cotitura din biografia creatiei bartokiene. In sfarsit, Anatol Vieru, prin eseul sau, prezinta paralela Enescu-Bartok intr-o viziune originala esential noua fata de lucrarea postuma a lui Mihai Radulescu, publicata de mai multe ori, si in strainatate. In fruntea acestor scrieri am asezat necrologul lui Brailoiu despre Bartok, omagiindu-l in felul acesta si pe congenialul colaborator al lui Bartok, cel mai de seama continuator al operei sale stiintifice. In anexa volumului se gaseste un tabel cronologic cuprinzand acele date din biografia lui Bartok prin care si opera sa se leaga cel mai direct de Romania. Editie ingrijita de Francisc Laslo.