Ca sa nu te pierzi in cartier

Jean Daragane, un scriitor trecut de saizeci de ani, traieste intr-un prezent fara bucurii; numai lectura din Buffon si contemplarea copacilor si a florilor ii mai dau speranta in viata. Insa pierde intamplator o agenda veche, de care nu-i pasa mai deloc. Un individ straniu o gaseste, il suna sa i-o inapoieze si asa incepe povestea in care Daragane, odata cu nume de locuri si numere de telefon iesite din uz, isi aminteste franturi de o blandete dureroasa pe care atat de mult se straduise sa le uite. Pasajele albe din copilarie si tinerete se umplu incetul cu incetul, detaliile se inlantuie treptat in jurul unor personaje si dau la iveala destine si oameni importanti din viata lui. Trezite, amintirile transpar, contururile lor sint imprecise, romanul fiind un melanj in care caracterul difuz al impresiilor, analiza psihologica, deziluzia si poezia se impletesc intr-o poveste-ancheta asupra lumii launtrice si memoriei. Nu trebuie sa deslusesti niciodata misterul. Si oricum, un scriitor n-ar fi in stare. Chiar daca se straduieste cu minutiozitate, doar il adinceste si mai mult. Samuel Beckett spunea despre Proust, care practic nu facea decat sa-si explice personajele: Limpezindu-le, Proust le sporea misterul . - Patrick Modiano