Cenusa din ornic

„Cenusa din ornic” de Dumitru Popescu te poartă într-o călătorie profundă în sufletul ființei rănite și în căutarea iertării.

De ce ai fugit de pedeapsă? Te-ai făcut de cremene, iar partea de suflet ce trebuia întoarsă cu fața spre începuturi a fost uitată. O greșală enormă — să crezi că ai plătit, când, de fapt, nu ai făcut-o. Refuzi să-ți achiți datoria, chiar sub ochii mei nerăbdători, dispus să accept și o rascumparare tarzie, oricât de târzie.

Retrăirea trecutului înseamnă să înfruntăm groaza faptelor noastre, să recunoaștem deschis că am fost păcătoși, răi, nesimțiți, frivoli. Necazurile ce ne-au lovit sunt rezultatul propriilor alegeri, așa cum merităm fiecare lovitură a sorții, propria-i mânia turbata.

Nu este vorba despre mândrie sau asceze inventate, ci despre a ne dezbrăca de măști și a arăta rănile ascunse, hidosenia vieții noastre greșite.
Este o invitație la sinceritate, la acceptare, la eliberare de falsele virtuti și la regăsirea adevăratei noastre ființe.