Colivia sufletelor

Odata cu aparitia surprinzatoare a unei luni noi pe cerul Krottanului, baietelul, invesmantat intr-o roba galbena cu mansete rosii, se indeparteaza de poarta cetatii Den. Se indreapta spre Templu si urca in Jiltul Sarpelui. La scurt timp, in Sala Tronului, Marele Gradinar si Pazitorii Copacului Sfant al Cunoasterii isi fac aparitia.

• Vizitele sunt interzise. Templul este inchis!

Prelatul, cu un ton superior si usor arogant, spune: "N-am venit in vizita".

Gardienii se apropie si se opresc la cativa pasi de treptele piramidei, in varful careia se afla jiltul.

• "Aici este Lacasul Sfant al Sarpelui, nu e loc de joaca. Pleaca imediat!"

O atmosfera de liniste profunda se instaureaza in sala. Baiatul, cu chipul fara expresie, pare sculptat din marmura alba. El isi fixeaza privirea in cel din fata, avand ochii complet negri si reci, parca ar putea trece prin pupilele sale pana in profunzimile mintii.

Prelatul resimte aceasta intensitate, dar gaseste puterea sa faca un pas spre tron. Tuna: "Eu sunt Sarpele!"

Gradinarul pare descurajat pentru o clipa, dar isi recapata rapid calmul si face un semn catre soldati.

• Pazitorii reactioneaza imediat, napustindu-se asupra intrusului.
• O magie necunoscuta se manifesta, i-a doborat la pamant.

Copilul se ridica si spune: "Am venit in pace, dar imi voi asmuti furiile contra tuturor celor care nu mi se vor supune." Dupa o pauza, adauga:

"Peste trei zile vor cobori printre voi ingerii mei. Vor veni sa vindece Marul. Nu le veti sta in cale!"