Craiasa zanelor

Ion Pop Reteganul, nascut pe 10 iunie 1853 in Reteag, judetul Bistrita-Nasaud, si decedat pe 3 aprilie 1905 in acelasi loc, a avut o cariera scenica in peisajul literar si folcloristic.

Provenit dintr-o familie de tarani iobagi, el a dus o viata dedicata invatamantului si pasiunii pentru cultura populara.

Studii initiale au fost facute la scoala locala, urmând apoi gimnaziul din Nasaud (1864-1870), si pregatire la institutii din Gherla (1870-1871) si Deva (1871-1873).

• A activat ca invatator in diverse sate din Transilvania, printre care Orlat, Vilcelele Rele, Baru Mare, Boutar, Bucium-Sasa, Sincel, Rodna.
• A contribuit la organizarea scolilor si la raspandirea unei atitudini pasionate fata de invatatura si cunostinte practice.

In domeniul publicisticii, a avut roluri in redactia revistelor Desteptarea, Revista ilustrata, Tribuna si Convorbiri pedagogice, fiind implicat si in alte publicatii precum Gazeta de duminica, Gazeta Transilvaniei, Fintina Blanduziei si altele, contribuind la formarea unei comunitati culturale.

Opera folcloristica include colectii de basme, povesti si colinde, cele mai apreciate fiind Trandafiri si viorele (1884), Chiuituri de cari (1887), Povesti ardelenesti (1888), Povesti din popor (1895), Bocete (1897), si Povesti alese (1905).

Datorita autenticitatii si detaliilor realiste, aceste colectii au devenit repere in cultura populara si pentru specialisti.

De asemenea, a scris nuvele si schite, precum Novele si schite (1899), Povestiri din viata taranilor romani (1900-1901), imbinand in operele sale aspecte memorialistice si moralizante, remarcate insa si pentru farmecul detaliilor de culoare locala.

Ca folclorist, a participat la formarea unor baze stiintifice pentru cercetarea traditiilor populare, folosind metode variate pentru a pastra autenticitatea colectiilor sale.

Colectia sa, aproape total manuscrise, a fost realizata prin culegere directa, transcriere, anchete si extrase din periodice, atingand o valoare exceptionala in domeniul cercetarii folclorice.

Detine un vast repertoriu de basme si povesti, recunoscut pentru realismul detaliilor, vocabularul pitoresc si stilul firesc, apropiat de cel al povestitorilor populari.

Personajele sale, precum preoti, invatatori si tineri patrioti, ilustreaza valori si stoicism, reflecand in intreaga sa lucrare si pasiunea pentru traditia veche.