Crepuscul

Asgard. Taramul zeilor nemuritori. Zei mari, nascuti din miezul creator al universului, meniti sa stapaneasca lumi nenumarate, si zei mai mici, la fel de lacomi si doritori de putere.

• Zei mici, ravneau si ei sa stapaneasca lumi, insa acest lucru nu le era ingaduit.
• Rascoala lor a fost inevitabila.
• Infrangerea a fost inevitabila.

Blestemati, transformati in demoni si trimisi printr-un portal in cel mai indepartat bastion al universului: Pamantul.

Insa portalul nu a putut fi sigilat usor si zeii mari se temeau de un nou atac din partea celor exilati, caci demonii puteau rani cumplit un nemuritor. Astfel, au spart Piatra-Trecerii in trei, oferindu-i fiecarui un fragment pentru pastrare. Cate un Pastrator a jurat sa apere cu propria viata ceea ce i-a fost incredintat.

Simpla pastrare a pietrelor asigura ca portalul ramane inchis, iar Asgardul – cetatea de netrecut – isi pastreaza peace si siguranta. Cel putin asa s-a crezut, pana cand Profetia a inceput sa se implineasca.

Demonii s-au amestecat printre oameni, iar semenii lor au inceput treptat sa dispara. Rautatea nu a disparut total, ci s-a ascuns in adancurile pamantului, planuind cu rabdare o razbunare cumplita.

Anii au trecut, socotiti in veacuri si milenii, iar momentul profetiei se apropia. Se vor putea cei exilati razbuna si dobandi ceea ce au dorit de atat timp? Oamenii vor reusi sa le faca fata fiintelor insetate de putere, sange si razbunare? Soarta lor atarna de decizia unei demon si a unei Pastratoare, fiinta suspendata intre minunatie si trecere spre umanitate?