Crima de pe Strada Operetei

Eram în clasa I când am văzut primul cadavru. Asta s-a întâmplat într-o dimineață, când mergeam spre școală. \n Ninsese, dar nu mult, numai o fulguială care nici n-a acoperit cadavrul care zăcea, la intersecția străzilor Toamnei și Primăverii, cu fața în jos și cu un cuțit între omoplați. Cineva aruncase peste el un țol vechi, dar vântul, care prinsese să sufle în răcoarea dimineții, îl dăduse laoparte. Nu mai era nimeni. \n M-am apropiat și am încercat, înfiorat de ceea ce vedeam, să-i deslușesc chipul. N-am reușit. Atunci am auzit pași și o voce care spunea: „Trebuie să vină criminaliștii, i-am anunțat.” Intersecția era luminată de un bec stradal. M-am tras în umbra lui. Nu voiam să fiu văzut. Nu după mult timp am auzit zgomot de motor și două mașini au oprit în apropiere. \n Au coborât oameni. Am pândit un moment și am plecat cu pași mărunți, apoi am rupt-o la fugă. Toată dimineața m-am gândit numai la omul acela, întrebându-mă cine și de ce l-a ucis. Și acum mă întreb la fel de câte ori văd sau aud de vreun asasinat. De ce? Dumneavoastră vă întrebați?