Cutia neagra

Cutia Neagra confrunta memoria exponentilor a doua generatii de artisti ale caror destine se intrepatrund in peisajul contemporan londonez si totodata cinci decenii de transformari sociale si culturale cu un prezent contrariant si greu de gestionat.

Este un roman deconstructivist conceput intr-un stil cu tonalitati satirice si care atinge, problematic, subiecte sensibile precum:

• miscarea punk
• dependenta de droguri
• al treilea val de feminism
• utopiile modernitatii

„Un dependent e in acelasi timp un bolnav incurabil, un om care se ineaca si un acrobat inchipuit care se arunca in gol, fara plasa. Cum sa il poata salva dragostea unei biete femei?”

Ilinca Bernea, Cutia Neagra

„Romanul este o explorare atenta a "cutiei negre" care pare a fi, asa cum spune autoarea, "un soi de memorie instinctuala" care include intreaga experienta nerostita, ramanand cumva fragmentara, dar vie, intensa, in faramitarea ei. De altfel, cartea ne spune ca in memorie nu exista cronologie si ca fiecare amintire este o lume in sine. Mai mult chiar, se confirma gandirea heracleitica: "un om este o curgere, nu o entitate" caci, evident, el devine, se modifica modelandu-se pentru sine si prin sine. Toate acestea permit accentuarea sentimentului pe care il au personajele, acela de a fi trait vieti multiple."

Mihaela Alexandra Pop

„Violenta, dragoste, pictura si punk. Acestea sunt zodiile sub care destinele personajelor cheie ale romanului sunt condamnate sa se impleteasca, doar ca apoi sa se rupa si imediat dupa sa tanjeasca sa fie reunite.”

Rodica Ivan-Haintz