De-a viata

„De-a viața” de Mihaela Oancea nu este doar o carte de versuri, ci o construcție poetică complexă, un flux continuu de imagini și emoții ce se împletesc într-un dans subtil al existenței.

Fiecare secțiune devine o oglindă a întregului, luminată de reflecția asupra vieții, a crizei și a declinului, în care moartea devine o trecere spre o altă dimensiune, un prag spre albastrul etern.

Privirea asupra efemerului, prin „ferestre în noapte”, devine un portret al umanității în căutare de sens, înclinată între fragilitate și veșnicie, într-un stil transsubiectiv și expresionist, amintind de Trakl, departe de subiectivismele liricii moderne.

Mihaela Oancea se înscrie într-o tradiție culturală profundă, cercetând condiția umană în fața inevitabilului, pornind de la Miron Costin și poezia sa religioasă „Viața lumii”, continuând cu reflecțiile lui Mircea Ciobanu, într-un dialog poetic despre existență și destine.