Despre gnoza si gnosticism

Gnoza este asadar „cunoasterea” a ceva (a lui Dumnezeu sau a unei proprietati a lui Dumnezeu), cunoastere care, odata ce a fost data, este imediata si absoluta, transcendenta fata de simpla credinta (pistis), cunoastere a Vietii si a Luminii si care este ea insasi Viata si Lumina – intr‑un cuvant, cunoastere care este viziune, revelatie si har, harisma (charisma),
reprezentand un tip distinct si original de religiozitate.

Pe de alta parte, in foarte numeroasele si diferitele manifestari pe care le ofera in istorie si care, in anumite cazuri, au avut posibilitatea sa fie independente unele de altele, atitudinea gnostica se dovedeste coerenta, unitara si constanta.

• Reprezinta o explicatie asupra unei mecanisme si asupra \u00eentelegerii experientei mistice
• Are un caracter universali si se aplica diferitelor domenii ale cunoasterii spirituale
• Se bazeaza pe conceptul de mistere si ritualuri
• Aduce in prim plan nevoia de mantuire indiviDuala si colectiva.

Astfel, Gnoza poate si trebuie sa fie considerata drept un fenomen particular, comun diferitelor domenii ale istoriei religiilor si, in acest fel, general.

Se cauta sa se exploreze structura ce-i definitie, elementele si modul in care acestea se articuleaza, mecanismele ce o determina, experientele si exigentele la care raspunde; pe scurt, incercand sa o intelegem atat in ea insasi, cat si prin ea insasi si sa pricepem in ce sens temele, miturile si ritualurile care composita materia ei sunt ordonate pentru o nevoie de mantuire individuala, satisfacuta in ansamblu.

Gnoza nu exista in sine, independent de expresiile ei, in afara „gnozelor” si a gnosticilor.