Draga, ma duc la Charlie

Confesiunea sotiei caricaturistului Georges Wolinski, ucis in atentatul de la „Charlie Hebdo”

„Draga, ma duc la Charlie” reprezinta o carte-eveniment ce dezvaluie aspecte nebantuite ale tragediei care a socat intreaga planeta. Maryse Wolinski povesteste intr-un mod tulburator cum a trait momentul atacului terorist din 7 ianuarie 2015 si toate zilele dificile care au urmat.

Maryse si Georges erau casatoriti de 47 de ani. O zi obisnuita, plina de ritualuri cotidiene si discutii administrative, se transforma intr-un adevarat coșmar. Ritmul si maniera in care relateaza sunt perfect adaptate cu starile de spirit ale autoarei, de-a lungul acelei zile fatidice.

Pentru Maryse, desenatorul de la Charlie Hebdo nu era Georges, asa cum era stiut de lume, ci un om cu calitati si defecte, cu tabieturi enervante si momente de exaltare, legate de o multitudine de amintiri si emotii. Sotul ei.
Replicile rostite si expresiile faciale, zambetele timide sau privirile triste si melancolice, toate au fost pastrate intr-o coloana sonora a sufletului ei, precum si obiecte dragi si fotografii vechi, care completeaza portretul omului si artistului Georges Wolinski.

Ultima replica auzita in momentul in care sotul ei inchidea pentru ultima data usa casei, „Draga, ma duc la Charlie”, devine un simbol puternic pe parcursul cartii. La aceste pagini, apare si intrebare care o bantuie: De ce?

• Un text incarcat de emotii, aproape de limita suportabilitatii
• Privare de viata, introspectii adanci si durere personala