Fata de sub portocalii salbatici

Uneori, strainul care se rataceste prin viata ta nu ajunge aici intamplator. Poate va pleca, apoi se va intoarce intr-o zi, atunci cand te astepti cel maiputin.

Daca il vei reintalni, asta inseamna ca asaa fostsă fie…

Numai ca nu m-am intrebat ce va ramane in urma mea cand voi pleca.

Poate ca ar fi trebuit sa ma intreb, macar cand m-am indepartat de orasul cu luminile lui palide, sticlind incetosate uneori, iar luna incepuse sa-mi stearga usor amintirile.

Si intr-o zi m-amintors in trecut…

Pentru ca uneori trebuie sa te intorci in trecut ca inspira o oaza spre care te indrepti, dupa ce ai colindat, insetat, printre colinele desertului.

La inceput a fost mai greu… pentru ca mi-a lipsit apropierea, ca atunci cand oamenii te iau de dupa umeri sau in brate, te ating usor pe unul din brate, apoi te imping putin si-ti spun, hei, ce faci tu?

Adica apropierea… cineva vorbeste cu tine si te atinge usor pe mana, ca si cum chiar i-ar pasa de tine…

Aici nu exista asa ceva.
Oamenii se feresc sa se apropie prea mult unii de altii.
Poate sa fie din cauza a ceea ce s-a intamplat.
S-a sters din amintirea celor de aici apropierea fata de ceilalti…