Ferestre. Poeme de iubire

Adânc în inima poeziei,se ascunde un univers luminos și diafan, plin de armonie și cantec în surdină.

Resimți pacea și efemeritatea iubirii tacite, ca o sursă de energie latentă și justificare a existenței.

Fiecare vers devine o secundă luminoasă, o simfonie albastră, un dulce insomniu, toate într-o celebrare a iubirii ca forță creatoră.

Autoarea devine parte integrantă a acestei creații, în poemul Vas de lut:
„Ma modelezi tacut / ma imbraci cu lumina / ma incalzesti in cuptorul/inimii Tale”.

Personajul principal este un cuplu abstract, ideatic, în care contopirea devine o confesiune, o cale spre redescoperirea și regăsirea sinelui prin iubire:

• „Rataceau in mine/ despletite /nelinistile Isoldei”
• „inima inflorează în privirea mea...”
• „nelinistea primei iubiri / imi inunda / tarmul inimii”
• „sfidând imponderabilitatea, aripile străvezii...”
• „în mine rataceau / corabii pierdute, / fantome diafane”