Figuri ale textului anteic

Figuri ale textului anteic | Dorin Popescu

Noutatile critice sunt devastatoare: realul realului nu mai poate fi decodat, reinventat etc. dupa intalnirile sale repetate cu textul, dupa deformarile sale repetate, dupa transfigurarile si metamorfozele acestuia; cel mult, critica face posibil un real inventat, o inventie recombinatorie a ceea ce ar mai fi ramas din realul realului dupa deformarile sale repetate si multiplele incifrari in text ale acestuia; o decodare a realului nu este posibila nici macar prin textul critic, odata ce acesta se foloseste de un pattern similar celui literar in naiva sa tentativa de a demola toate barierele ce il separa de lumea realului.

Textul critic nu (mai) poate nici explica textul literar din perspectiva modului propriu in care acesta recombina, inventeaza sau numai deformeaza realul si nici opera asupra lumii realului, a carei reinventare dupa dramatica ei suferinta din tranta cu textul devine utopica.

Textul critic propune/ instituie un real propriu, un real critic, care nu este decat o forma (particulara) inventata a tuturor intalnirilor anterioare dintre real si texte ca obiecte critice. El este o recompunere, o inventie, o masca, o fantasma care, spre deosebire de inventiile literare (care au notorietatea de a deforma realul), mizeaza pe minciuna culturala (ori numai naivitatea) de a pretinde ca dispune de instrumente stiintifice (performante) de recuperare a realului din text si ca detine intreg inventarul de recuperare a realului din clestii prea stransi ai corsetelor sale textuale.