Generalul armatei moarte

Cel mai cunoscut roman al lui Ismail Kadare , tradus in peste 40 de tari, Generalul armatei moarte este o cutremuratoare poveste atemporala despre vinovatie personala si colectiva si destin, definitorie pentru intreaga opera a scriitorului albanez. In 1983, a fost ecranizat in regia lui Luciano Tovoli, avandu-i in distributie pe Marcello Mastroianni, Michel Piccoli si Anouk Aim e. La 20 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, un general italian este trimis in Albania pentru a recupera si repatria ramasitele soldatiilor cazuti in lupta. Ajuns acolo, intalneste un general german sosit intr-o misiune similara. Calatoria, proiectata intr-o atmosfera onirica, in timpul careia incearca sa isi indeplineasca sarcina o datorie de onoare fata de cei care si-au pierdut viata , se transforma intr-o explorare de sine si o coborare in infern. Ceea ce impresioneaza de la inceput este ironia fina a si mai multe defecte, mai ales acela de a manifesta o neasteptata indiferenta pentru tot . ( Le Monde ) Uluitoare... cea mai buna carte a lui Kadare. ( The Guardian ) Obsedant, plin de umor amar si, in ultima instanta, terifiant. ( The Times ) Scriitorul albanez ISMAIL KADARE (1936 2024) a absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori publica romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rusinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsit de iarna (1988; Humanitas Fiction, 2024). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris, perioada in care ii apar Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania. Continua sa scrie romane care se bucura de Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Calaretul cu soim (Humanitas Fiction, 2020) patru nuvele investigand absurdul totalitar. Kadare este si autorul unor eseuri si scrieri memorialistice, cum ar fi Povara crucii (1991; Humanitas Fiction, 2025), Dimineti la Caf Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) si Infruntare la nivel Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) si Jerusalem Prize (2015). In 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in aproape 50 de tari.