Introducere in terapia psihanalitica

La un secol de la aparitie, psihanaliza si-a confirmat valoarea terapeutica in diverse contexte sociale si culturale in continua schimbare.

Tehnica psihanalitica s-a modificat si s-a adaptat, tinand cont de particularitatile pacientilor care solicita ajutor, inclusiv aceia indepartati de tulburarile descrise de Freud, precum tulburarile de personalitate narcisice, borderline sau chiar psihoze.

Lucrarea oferă o perspectiva sintetica si extrem de clara asupra evolutiei tehnicii psihanalitice, prezentand:

• abordarea traditionala
• metodele contemporane

W. Mertens subliniaza in acest volum modul de abordare a unor aspecte importante din psihanaliza moderna, precum:

• interpretarea rezistentei
• transferul si contratransferul ca instrumente clinice
• interviul preliminar
• semnificatia viselor
• si multe altele

Teoria tehnicii psihanalitice este ilustrata cu ajutorul vignetelor clinice, facilitand intelegerea aprofundata pentru studenti, psihologi, medici si terapeuti experimentati, precum si pentru alti cititori interesati.

Se considera ca, uneori, rezultatele pozitive ale clinicienilor de proveniente teoretice diferite provin dintr-o intuitie subtila a interactiunilor transfer–contratransfer si, mai ales, a lacunelor de empatie inevitabile.

Terapeutii buni pot gestiona cu succes intreruperile de contact, spre deosebire de cei ambitiosi, care au dificultati in a reactiona empatic dupa critici sau retrageri ale pacientilor.

Este important ca relatia cu pacientul sa fie folositoare, iar analistul sa poata anticipa, pe baza intelegerii sale a scenariilor, fantasmele transferentiale inconstiente ale persoanelor abordate.

De cele mai multe ori, pacientii care se adreseaza pentru psihanaliza au scopuri terapeutice bine definite, cum ar fi:

• sa se simta mai plini de viata
• sa scape de durerile frecvente de cap
• sa-si delimiteze relatiile cu ceilalti
• sa aiba o viata sexuala mai activa
• sa renunte la ganduri compulsive
• sa depaseasca angajamentele emotionale negative
• sa inteleaga si sa gestioneze sentimentele de abandon, vinovatie sau inferioritate
• sa controleze starile de anxietate

Rezultatele acestor obiective terapeutice contribuie la evaluarea prognozei si a eficientei tratamentului, fiind criterii importante ce reflecta capacitatea de colaborare si potrivire intre terapeut si pacient.

Wolfgang Mertens este profesor de psihologie clinica si psihanaliza inscris la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen.