Jurnalul lui Sake

Jurnalul lui Sake | Florin Oncescu

Un indiciu ca autoarea Sake abordeaza serios munca sa il reprezinta felul in care interactioneaza cu instrumentul sau de comunicare: limba in care a ales sa scrie. Limba romana este limba in care isi exprima povestile si trairile.

Sake a fost nascuta intr-o crescatorie de caini in Quebec, fiind vanduta atunci cand avea doua luni unei familii de francofoni din acea regiune. Acestia, aratand o anumita lipsa de inventivitate, i-au dat numele Pitoune, sau, in limba noastra, Catel. Din motive neclare, au abandonat-o dupa trei luni la SPCA (Societe pour la prevention de la cruaute envers les animaux). A fost apoi reincorporata in familie, la un pret de aproximativ o treime din valoarea pietei.

In noua casa, Pitoune s-a transformat in Sake si a beneficiat de un program de imersie lingvistica accelerata. A fost fortata sa reinvete in limba romana comenzile canine de baza, pe care anterior le invatase in franceza.
Vino, hai, stai, sezi, culcat... in loc de viens, marche, arret, assis, couche.

Pana si latratul ei s-a schimbat: de la „Wouf!” la Ham!

Ajunsa sa devina scriitoare, ea a relatat aceasta experienta unicat intr-o pagina de jurnal vibranta, incepand cu o fraza memorabila: „Cand am inceput sa scriu in limba romana, eu m-am nascut a doua oara.”