Manual de sex epistemic sau despre cum sa scrii o maximă

„În tinerețe, bătrâne, dihotomia era un principiu. Aveam sau nu dreptate. Nu se putea să avem eu și alții în același timp dreptate, decât dacă lucrurile spuse erau la fel. Materia primară din care eram alcătuit era rațiunea, însă o rațiune alergică la experiență. Aș fi luptat cu ea până la desființare. Nimic din ce era contrar rațiunii nu merita gândit. Iar trăit merita doar ce era deplin rațional. Asta însă până în ziua cutremurului în care vasele rațiunii și al experienței s-au spart și conținutul lor s-a amestecat. Iar de-l separat era imposibil. Dihotomia a continuat. Trebuia să mor (evident, metaforic) sau să trăiesc în continuare cu amestecătura. Am ales să trăiesc. Apoi am ales să înțeleg și să văd posibilitatea. Eram un om care avea o perspectivă în plus. Acum aveam două. Mai târziu, am înțeles că atât rațiunea, cât și experiența sunt sterpe în individualitatea lor. Dar împreună devin fertile. Iar plozii lor se numesc perspective. Diferențele empirico-raționale dispar, nu mai constituie nici pretexte, nici motive.“ – Daniel Sidor