Mic tratat de scriitura modala

Mic tratat de scriitura modala de Dan Buciu exploreaza evolutia limbajului muzical in secolele al XIX-lea si XX, evidentiind setul de influente si inovatii care au modelat modalitatea compozitionala.

In prima parte, autori precum Chopin, Glinka, Smetana si Liszt au umplut spatiile necunoscute ale tonalitatii, construind temelii folclorice si religioase, ce sustin o cosmogonie muzicala bazata pe modalitate si pe elemente traditionale.

• Debussy si neofolclorismul sau explorat un limbaj tone-modal, aducand echilibru intre tehnica si estetica.
• Se observa apoi o retraversare a modalului, cu artisti precum Bartok, Stravinski, Enescu sau Janacek, dezvoltand un discurs practic mai evoluat, diferit de cel al polifonistului medieval Guillaume de Machaut.

Este interesant de remarcat ca mareatornada a modalitati din secolul XX a fost centrat pe componenta componistica, favorizand teoretizarile conexe, dar aproape lipsite de discurs specific referitor la limbajul propriu.

Modificarea conceptelor, bazata la inceput pe influente folclorice, a gasit in ultimul secol o expresie mai tehnologizata, unde linguistica specifica devine respectata si explorata.

Cu o structura care depaseste simplele enumerari, cartea ofera si un ghid pentru cei interesati sa studieze sistematic si practic scriitura modală, pornind de la mostre din folclorul romanesc si extinzand apoi proiectul in alte traditii.

Privind in ansamblu, lucrarea constituie o punte intre un volum teoretic si un ghid de invatare, fiind bazata pe resurse traditionale, dar cu aplicatii ce pot fi adaptate la orice sistem modal, chiar si creat de compozitori, bazat pe scari modale si tehnici diverse.