Miscare, lume, tehnica

In acest volum, am alesnoua texte redactate intre 1964 si 1976, fara indoiala perioada cea mai fecunda a gandirii sale. selectie operata cauta, in primul rand, sa ofere un acces la temele centrale ale proiectului patockian de reorientare a fenomenologiei.

Filozoful ceh discuta, rand pe rand, posibilitatea unei reactivari fenomenologice a conceptului aristotelic de miscare; importanta (si limitarile) conceptului de „lume a vietii”, tematizat in cadrul traditiei fenomenologice; necesitatea unei noi intelegeri a subiectivitatii, care da nastere doctrinei celor „trei miscari fundamentale ale existentei umane”; caracterul decisiv al unei meditatii asupra istoriei si asupra resurselor de sens pe care prezentul le contine (sau le exclude) pentru configurarea proiectului fenomenologic; insemnatatea conceptului de libertate pentru explicitarea gestului inaugural al fenomenologiei.

Totodata, prin alegerea textelor traduse in acest volum, am cautat sa restituim varietatea „mediilor” in care efortul teoretic al lui Patocka s-a articulat:

• studii realizate in marginea unor autori majori ai traditiei filosofice si meditatii personale
• texte publicate si manuscrise de lucru
• conferinte internationale si transcrierea unor seminarii private clandestine

In toate acestea, razbate o aceeasi vointa fundamentala, aceea de a relua pe cont propriu drumul parcurs de fondatorii fenomenologiei: de a restitui sensul profund al caii pe care au deschis-o, nu pornind de la litera textelor lor, ci de la „lucrurile insule”. Opera lui Patocka este pluristratificata nu doar la nivel filosofic, ci si lingvistic: filosoful ceh si-a redactat textele in trei limbi diferite (ceha, germana, franceza). Pentru a face aceasta diversitate vizibila cititorului roman, am selectat texte redactate in fiecare dintre aceste limbi (Dragos Duicu si Ovidiu Stanciu).

JAN PATOCKA (1907-1977), nascut la Turnov in familia pedagogului si filologului clasic Josef Patocka, isi incepe studiile de filosofie si de limbi slavice si romanice la Universitatea Karolina din Praga in 1925. A beneficiat de doua importante burse de studii, care i-au permis sa-si desavarseasca formarea universitaria, gratie unor sejururi la Paris in 1928-1929 (unde a asistat la „Conferintele pariziene” ale lui Husserl din 1929) si la Berlin si Freiburg, in 1932-1933. In 1933, la Freiburg, a urmat cursurile lui Heidegger si a participat la seminariile private organizate de Husserl si Fink. A fost, in 1935, unul dintre fondatorii „Cercului Filosofic” de la Praga. In 1936 si-a sustinut lucrarea de abilitare cu titlul Lumea naturala ca problema filosofica.

In urma schimbarilor politice din Cehoslovacia de dupa al Doilea Razboi Mondial, Patocka a trebuit sa renunte la perspectiva de a desfasura o cariera academica. Însa, „liberalizarea” regimului politic cehoslovac de la mijlocul anilor ’60 i-a permis să revină la universitate – mai intai ca lector asociat (1965), apoi ca profesor (1968) – si, pe de alta parte, sa reteasca contactele cu mediul stiintific international, predand ca profesor invitat in Belgia si Germania Federala. Insa, dupa reprimarea brutală a incercărilor reformiste ale regimului cehoslovac, filosoful ceh s-a regasit intr-o situatie precara: fara drept de semnatura si fara posibilitatea de a calatori in strainatate, Patocka si-a canalizat energiile spre seminarii private clandestine, pe care le organiza alaturi de apropiati. In...