Ontologia politica a lui Martin Heidegger

Un text conceput ca un exercitiu de metoda, aceasta explorare nu se axeaza pe denuntari. Analiza stiintifica se abate de la logica procesului si de la intrebarile pe care le suscita (exemplu: Heidegger nazist?Filosofia lui nazista?Trebuie sa se predea gandirea lui? etc.),
nu e sigur ca agitatiile care inconjoara figura lui Heidegger sunt benefice pentru o receptare adecvata a continutului,
ramanand si astazi mai mult decat atat de firesti.

Ca urmare, nu e de mirare ca volumul dedicat gandirii lui Heidegger a fost primit cu rezerve de aproape toate partile. Unele grupuri l-au catalogat ca fiind rezultat al unei «socioanalize» reducatoare,
diagnosticand discutiile despre «cenzura» si forma lor, din dorinta de a evidenția «oportunismul» carierei filosofului german.
In contrapartida, unii comentatori cu vederi mai neutre fata de Heidegger si mai favorabili fagaderii sociologice il criticau pe Pierre Bourdieu pentru «trivializarea» pozitiei lui, reducand-o la o parte inconstienta a unei «dispensatii filosofice».

In ambele perspective, Bourdieu e perceput ca fiind un «anti-Heidegger».
Cu toate acestea, spre uimirea celor mai aprigi critici ai lui Heidegger, Bourdieu refuza sa se alature acuzatiilor, afirmand:
«De fiecare data cand aud ca ne gandim la Heidegger si la Holocaust – si poate ca nu sunt suficient de postmodern –,
am impresia ca visez.»