Păcatul necesar vol.1

ANGELINAEl mi-a oferit un nume, o casă, un inel. Dar niciodată inima.Poate pentru că inima lui era deja moartă, îngropată alături de femeia pe care o iubea.Îi purtam numele și locuiam în casa lui. În fața lumii eram soția perfectă,în spatele ușilor închise, doar un trofeu fără valoare.Uneori îmi dădea voie și în patul lui, dar niciodată prea mult.Eram un corp pe care putea să-l atingă, nu să-l iubească.Eu eram vie, alături de el, capabilă să mă sacrifi c doar pentru unzâmbet de-al lui. El? El era complet orbit de amintirea unei femeicare nici măcar nu mai respira.Aș fi încercat să concurez cu ea, dacă ar fi fost măcar în viață…DANTEAm acceptat căsnicia cu ea ca pe orice alt contract. Rece, simplu, clar.Ea trebuia doar să joace un rol. Să zâmbească dulce, să poarte rochiiscumpe și să tacă. Dar nu se conforma deloc.Mă provoca din priviri să-mi încalc jurământul,îmi răsturna ordinea, îmi bătea inima deja liniștea.Și de fi ecare dată când o auzeam respirând în camera alăturată,îmi spuneam același lucru:Nu o atinge, Dante. E doar o piesă în planul tău.Ea credea că nu o priveam. Dar o vedeam în fi ecare clipă.Cum își mușca buzele când era nervoasă,cum își ascundea tremurul mâinilor în preajma mea,cum respira doar pe jumătate ca să nu mă deranjeze.Nu știu că îmi intrase sub piele din prima clipăîn care îmi rostise numele.Că mi-a ruinat liniștea. Că a devenit armaperfectă în războiul meu cu trecutul…și totodată slăbiciunea pe care nu mi-o permiteam s-o am.