Poemele Anei

Poemele Anei face parte dintr-o colectie remarcabila de opere ale lui Mircea Petean, prezentand o abordare profunda asupra unei teme comune intr-un mod aproape monografic. Lucrarea surprinde prin diversitatea valorilor, dinamismul mijloacelor folosite si bogatia semantica, fiind marcata de un flux liric debordant ce confera poeziei o nuanta noua - iubirea predestinata, care transcende viata si moartea.

Incetul cu incetul, poeziile reusesc sa contureze un chip launtric impodobit de iubire, un chip ce ramane mereu departe de a fi complet descifrat, fiind perceput ca un ideal inaintea trecerii timpul. Versurile parca poarta o empatie liturgica, conducand cititorul spre finalul cartii, ce poarta un titlu plin de inspiratie: Poemele Anei.

Dintr-o astfel de revelatie despre iubire, nu mai este posibila o exprimare obisnuita, deoarece sentimentul creeaza o stare, o decantare de zgomote inutile, facilitandu-ne o conexiune cu o alte iubire - una ce nu fagaduieste nimic, ci ofera o stare de unitate si comuniune. Aceasta stare trezeste nevoie de a renunta, pentru ca sunetul adevarat, genuin, doar el poate aduce implinirea autentica.

Incheiem cu rostirea poetica care devine simbolica: iubirea leaga ceea ce nici moartea nu dezleaga. Aceasta afirmatie incapsuleaza perfect sensul profund pe care Mircea Petean il transmite si il lasa mostenire cititorului, in versiunea sa revizuita si completata de Andrei Zanca.