Poesii. Volumul III

Versurile lui Constantin George sunt un versus, o aparenta contrafata a realitatii, adica o versiune, o alta fateta, cea veritabila, a existentei. In aceasta varianta virtuala a trairii, eul poetic este parca zidit in solitudine. Dar aceasta singuratate oarecum solara care se manifesta printr-un monolog dialogat cu sinele, printr-un soliloquium iradiant, se va oglindi in noi ca si o stralucire vorbitoare, ca si o mutenie mitica facuta logos, ca si o vibratie virtuala devenita verb. Aceste semne grafice provin, de fapt, de dincolo. Cel care a iesit din trecatoarea strimta a trecutului, a si pasit in sfera acelui viitor virtual care, cu pasi hotariti, vine neincetat inspre noi. Poetul Constantin George este un homo viator, un calator temporalo-spatial. Calul sau nazdravan este aceasta poezie inaltatoare si solara. Sa zburam in inaltimi cu aceasta fiinta de lumina si cu Calaretul sau indraznet! - Francois Breda