Povestiri la colt de strada

Povestiri la colt de strada. Viata in cate zece secunde si alte marazuri \n \n Oamenii se misca tacuti, tarand dupa ei cohorte de singuratati, intr-o aglomeratie a tunelurilor create ad-hoc, de fiecare individ in parte. Nimeni nu vede pe nimeni. \n Se aud mecanismele subtile ale naturii, pamantul si plantele lucreaza de zor, cu exactitatea aproximativa a unui orologiu medieval. \n Mi-e dor de veselia fara minte a mahalalei, atunci cand noaptea racoreste acoperisurile strambe si asfaltul incins. \n Si de parfumul greu al florilor de vara, zambind frivol in lumina chioara a cate unui felinar razlet. \n Azi ploua. \n Cerul e lipit de pamant si orasul devine cer. \n Cad ingeri. \n