Quimera

*Am citit Quimera* cu placerea pe care numai o carte fermecata, frumoasa, plina de poezie ti-o poate oferi. Paul Tanicui pare a fi o „ruda de sange” cu Twain si Marquez.

El are darul povestirii, dar si ceva la fel de important: este un scriitor liber! Poate primul scriitor roman din perioada post-1989 care scrie fara a se supune constrangerilor.

Un talent profund contemporan, conectat la literatura de prima mana provenind din orice colt al lumii.

Fragmentul din carte te poarta intr-o lume plina de imagini puternice, unde lacrimile ca bile de sticla colorata se rostogolesc pe podea, iar atmosfera devine aproape palpabila.

• Aurelia plange cu sughituri mici, cantec pe mai multe voci, voci de femei pe o scena plina de emotie.
• Genunchii si pulpele se misca sensibil, sanii sunt dezgoliti precum doi ochi alungiti, ca pere de portelan.
• Personajele adulti, pline de viata si frica, isi linistesc sufletul in gesturi simple, dar pline de sens.
• Iepurii de zapada si boabele de safir in lumina subliniaza frumusetea si fragilitatea celor prezentate.

Este o lectura plina de evocari vizuale si emotii, ce te poarta pe aripile unei narațiuni care combina poezia cu viata pura si plina de simboluri.