Rasu´-plansu´ lui Nichita Stanescu

Rasu'-plansu' lui Nichita Stanescu | Laurian Stanchescu

Se poate argumenta ca Nichita Stanescu detine un loc aparte in peisajul literar postbelic. Acesta a debutat intr-un mod particular, tarziu, dupa varsta de douazeci si sapte de ani, diferit de multi dintre poezii romani, care isi incepeau cariera mai devreme, in intervalul de saisprezece pana la douazeci si doi de ani.

In ceea ce priveste limbajul poetic, Nichita Stanescu a adus o nuanta inovatoare. Este remarcabil ca, in ciuda traditiei lirice de dinainte de razboi, care consumase deja mare parte din potentialul sau, el a reusit sa impuna un stil propriu, plin de fantezie.

Temele abordate in poezia sa, precum fragilitatea umana sau nesigurantele identitare, vin intr-o contradictie cu ideologia marxista, fiind adesea explorate dintr-o perspectiva personala si nobiliara.

De-a lungul timpului, evolutia sa lirica a urmat un parcurs plin de schimbari dramatice, asemanatoare cu cea a lui Eminescu, adaugand valoare si diversitate operei sale.

Un critic, Nicolae Breban, mentioneaza ca Nichita Stanescu a fost, pentru multi, o calauza in descoperirea propriului drum in poezie. Insa, cu toate ca a fost o figura influenta, el tindea spre a-si urma caile personale, preferand sa-si pastreze originalitatea chiar si atunci cand drumul devine dificil.