Retorica parodiei

Retorica parodiei de Daniela Petrosel reprezinta o explorare a modului in care literatura se reinnoieste prin autoreflecție si critica.

Autorul propune o analiza profunda a modului in care parodia, acriv fiind peste simpla comedie, devine un mecanism ce dezvaluie procesele de auto-procesare ale textului literar.

Se evidențiază doua dimensiuni interconectate: exploratia textelor altora si auto-analiza a propriului discurs. În funcție de contextul estetic, un parodist poate adopta o abordare mai concentrata pe observatia altora sau pe propria opera.

Discursul parodic are o dualitate: poate fi un instrument critic invelit in forma literara sau o productie literara cu intentie critica.

Cartea abordeaza si fenomenologia parodicului pe parcursul istoriei, din Evul Mediu pana in epoca postmoderna, analizand opere ale unor autori precum Urmuz, Caragiale, Cartarescu si altii.