Scurta introducere în noua fenomenologie

Omul epocii noastre ajunge sa fie lipsit de aparare in fata excesului de posibilitati cu neputinta de refuzat, care ii sint puse la dispozitie de progresul tehnologic si de retelele de socializare, fara un criteriu conceptual clar, pentru a se reflecta asupra lui insusi, pentru a se afirma pe sine.

Noua fenomenologie isi propune sa ii vina in sprijin, facandu-i accesibila aceasta posibilitate, cu ajutorul unor concepte incisive si percutante, fara a fi rigide. Relevanta acestei sarcini ce revine acestei directii de gandire devine evidenta doar la o citire retrospectiva asupra ambiguitatii ce a caracterizat de-a lungul timpului modul in care omul s-a inteles pe sine si lumea sa in spatiul european.

Hermann Schmitz, nascut in 16 mai 1928 la Leipzig, este un filozof cunoscut si fondatorul acestei noi perspective in gandire. In 1955, obtine titlul de doctor in filozofie cu o lucrare despre Goethe, iar in 1958 devine asistent la Seminarul Filozofic din Kiel, unde isi obtine habilitarea cu o cercetare despre Hegel. Pana in 1993, preda ca profesor in acelasi institut.

Opera sa fundamentala, Sistemul filozofiei, publicata in zece volume intre 1964 si 1980, porneste de la experientele cotidiene, directe, ale vietii, si propune o abordare ce depaseste fenomenele traditionale, incercand sa ofere o definire mai profunda a ceea ce inseamna sa percepi si sa intelesi lumea.