Sindromul Irukandji

In lumea noastra plina de incertitudini, realitatea se aseamana cu ploaia.

Mai degraba similar conditiilor de ploaie: uneori ploua, alteori nu, chiar daca toate conditiile par sa fie indeplinite. Aceasta se datoreaza unui ceva peste, unui declic, unei provocari, sau unui eveniment aleatoriu care face ca ploaia sa se produca, sa curga precum o poveste.

Ceva din tine trebuie sa declanseze acest proces: fie gravitatia, fie un impuls, un motiv ascuns care sa extraga ploaia din cer si sa o aduca pe pamant.

Fara un creator, ploile raman nespuse, iar atunci realitatea devine o fictiune cu un autor necunoscut. Pentru multi, realitatea este o univers creat de ei insisi: isi croiesc propriile lumi, isi alege fericirea si isi formeaza realitati nedureroase, apoi le petrec in asteptarea unui nou.

• cei ce aleg pilula rosie in loc de cea albastra
• cei ce se afla in statiile de autobuz sau gari, asteptand fericirea sa vina

O babuta astepta intr-o statie de autobuz dezafectata, convinsa ca intr-un autobuz va coboara soțul care plecase de mult la razboi. Intr-o zi, un bătrân care o vedea asteptand a invitat-o la o cafea, iar apoi, cei doi s-au iubit, chiar daca timpul nu le-a mai dat niciodata sansa unui moment comun.

In Japonia, un tren opreste intr-o gara pentru a urca sau coboara un singur calator: o liceeana care face naveta zilnic. Desi autoritatile voiau sa scoata harta din traseu, aceea era singura cale pe care ea putea sa ajunga la scoala, si astfel, ramanea reala si ireala in acelasi timp.

Putem avea propria realitate: ne coafam viata in functie de dorinte si nevoi. Aceasta este suma fericirilor pe care le acumulam, indiferent daca se petrec in realitate sau doar in vis. Credinta uneori este mai puternica decat orice adevar, fiind capabila sa mute muntii din loc.