Tineretea Casandrei

Vasile Demetrius, cunoscut si sub numele de V. Demetrius, s-a nascut pe 1 noiembrie 1878 in Scheii Brasovului, provenind dintr-o familie de muncitori. Tatal sau era sobar, iar pana la varsta de sase ani, a fost ingrijit de bunica materna, in orasul de la poalele Tampei. Ulterior, a fost crescut de parintii sai, Dumitru Ogea si Elisabeta Bratu-Stinge, intr-o mahala a Bucurestiului.

Gala Galaction i-a dat numele de Demetrius, iar pe 31 octombrie 1899, srcie un mesaj pe spatele fotografiei sale: „Prietenului incantator, temperamentului de aur, poetului sarbatorit azi de intimi si maine de toata lumea, iubitului meu fin, Demetrius“. Debutul sau literar a avut loc ca poet in Adevarul lui C. Milie, in anul 1898, recomandat fiind de Gala Galaction, nasul sau literar.

De atunci, a colaborat cu diverse reviste si periodice: Viata sociala, Linia dreapta, Viitorul, Dimineata, Facla, Flacara, Scena, Luceafarul, Sburatorul, Rampa si altele. A publicat numeroase volume, printre care Versuri (1901), Puterea farmecelor si alte nuvele (1913), Tineretea Casandrei (1914), precum si unele lucrari premiate, ca Cantareata.

In cariera sa, a tradus volume de autori universali precum Balzac, Stendhal, Dickens, Merejkovski, Blasco Ibanez si Hoffmann. A lasat in urma o opera vasta, cu lucrari precum Pacatul rabinului, Vieti zdrobite si Monahul Damian, care a primit distinctii si recunoastere din partea comunitatii literare.

Vasile Demetrius a incetat din viata pe 15 martie 1942. Ion Vinea a comentat despre el, potrivit Evenimentul zilei: „A trecut prin lume ca un slefuitor tacut, ce nu cunoaste ragazul nici in clipa in care giuvaerul e inundat de lumina, si care, dupa ce l-a desavarsit, priveste cu toata intelegerea spre zgarcenia rasplatei omenesti.“