Tu, adica eu

„Tu, adica eu” de Marina Dumitrescu este o incursiune poetică în adâncurile memoriei și ale insomniei, un volum ce străbate timpul cu fragilitatea și intensitatea unor fosile păstrate în „memoria insomniilor”.

Prin versuri vibrante și imagini emblematice, autoarea explorează întrepătrunderea prezentului și a trecutului, într-o dansare subtilă între divin și omenesc, între liniște și zbucium interior.

• Imagini ce se-ntretaie ca firele unei țesături delicate, în care fiecare luptă cu sinele și cu ingerul, în căutarea unei stări de isihie.
• Gesturi ce răspândesc o strălucire chenotică, în care dorința de libertate și de uitare se împletesc cu nostalgia trecutului.
• Fantezia de a fi scoasă din fotografii, de a te elibera de umbre, și de a te lăsa purtat de zgomotul discret al unei lumi interioare.

O poezie ce estompează zgomotul străzii, transformându-l într-o eflorescență cu patină adâncă, unde florile negre devin adăpost pentru suflet, un refugiu în care celălalt devine un ascunziș perfect.

Amintirile caută febril un tainic rememorare, o revelație a raiului interior, iar fiecare vers devine o căutare a sensului și a echilibrului în universul personal al cititorului.