Un ras ca un zgomot de sticle sparte

Un ras ca un zgomot de sticle sparte de Cristina Draghici te poartă într-o călătorie plină de forță și sensibilitate, unde poezia devine o zeitate în plină putere.

Ochiul ei imens, deschis până la capăt, cuprinde și înregistrează totul: o inimă mică găsită în lazile de gunoi, o ființă născută singură, care și-a generat propria planetă, și o femeie care privește visul ca pe o cobra regală, în timp ce caută jugulara traumei.

Fiecare poem devine un manifest radical, dar și un experiment la limita, explorând ape adânci și coborând în subteran. Ca o celulă, poezia ei poate lua forme infinite, reflectând lumina și întunericul lumii.

• O voce matura și limpede, ce nu ezită să atingă cele mai sensibile coarde ale existenței
• O poezie despre fragilitate, dar și despre curajul de a merge mai departe
• O invitație la reflecție asupra vieții, universului și a stelelor, dar și a pământului, sângelui și suferinței

Respirați muzica din adâncuri, spartă și plină de forță, care transcende limitele lumii și ale sufletului.