Viata la tara/Tanase Scatiu

„Viața la țară” de Tănase Scatiu este o lucrare emblematică, considerată de criticul Eugen Lovinescu „Un poem al vieții câmpenești”. Această frescă a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea redă cu măiestrie tradițiile, valorile și frumusețea pământului natal, într-o atmosferă patriarhală și liniștită.

Prin evocarea poveștii de familie și iubirii autentice, autorul creează o imagine vie a unui trecut plin de farmec și nostalgie. În centrul narațiunii se află figura Sașei Comăneșteanu, un simbol al feminității ideale, admirată pentru delicatețea și noblețea sa, descrisă ca „unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile” (Garabet Ibrăileanu).

Cu toate acestea, în paginile romanului, lirismul tradițional este înlocuit cu episoade dinamice și o analiză psihologică subtilă a unei tipologii umane complexe: parvenitul, vechilul ajuns mare proprietar, incapabil să-și depășească condiția.

Al doilea roman al ciclului continuă să dezvăluie procesul de ascensiune socială a arendașului arivist, ilustrând cu acuratețe transformările și conflictele epocii.