Acceleratorul de incarnari si alte Biografobii

Sebastian Reichmann (n. 1947) incepe sa-si publice lucrarea cu primul volum de poeme, Geraldine, in anul 1969, fiind urmat de Acceptarea initiala doi ani mai tarziu.

In ciuda presiunii cenzurii si a criticilor ca fiind suprarealist, ceea ce l-a plasat in opozitie cu autoritatile de atunci, autorul a fost admirat de personalitati precum Gellu Naum si Miron Radu Paraschivescu.

In 1973, el a ales sa paraseasca Romania si sa se stabileasca in Paris, unde a publicat numeroase volume in limba franceza, printre care:

• Pour un complot mystique (1982),
• Audience captive (1988),
• Balayeur devant sa porte (2000),
• Le pont Charles de l’Apocalypse (2003),
• La cage centrifuge (2003),
• L’unite a demenage dans le monde d’en face (2010),
• La Moquette de Klimt (2012),
• Le livre-varappe (2012, 2017).

Dupa aproape trei decenii de pauza, autorul revine cu scris si in limba materna, romanul fiind considerat o sinteza a unei superrealitati axata pe limbaj si constiinta umana in miscare in lumi reale si timpuri reale.

Reprezinta o perspectiva clara asupra lumii din fata noastra si a celei ascunse acolo unde aparentele devin inselatoare, oferind o privire profunda si surprinzatoare asupra realitatii.