Anii urii

In 1946, George Orwell spunea ca scrie pentru ca exista minciuni pe care vrea sa le denunte si fapte asupra carora vrea sa atraga atentia; in primul rand, spunea el, doresc sa fac sa se auda o voce.

Am scris multe dintre articolele cuprinse in aceasta carte cu acelasi sentiment: ca exista undeva o minciuna si ca sunt dator, fata de cei care nu o vad ori se complac in ea, sa o scot la iveala – sau, mai bine spus, sa o dau in vileag. Devenita prin mistificare si distorsiune ortodoxia morala a unor politici din ce in ce mai agresive, minciuna aceasta ne-a marcat vietile atunci si continua sa ni le infecteze acum.

Atunci propovaduia eliberarea de o dictatura care nu exista, acum profeseaza eliberarea de o conspiratie, a statului paralel, care nu exista.

• Scopul - atunci si acum - era controlul statului prin ocuparea lui.
• Pentru a fi permanenta, ocuparea trebuia urmata de transformarea sistemului legal intr-un sistem de legalizare a incalcarilor legii.

Este ceea ce se petrece de cativa ani cu justitia, sub ochii nostri uluiti si neputinciosi. Mecanismul, cinic si nerusinat, e foarte simplu: subordonarea justitiei fata de interesele de partid si legalizarea abuzurilor derivate din aceste interese prin scoaterea in afara legii a sanctiunilor legale prevazute impotriva lor. In Faust II, Goethe numea asta impunerea in mod legal a faradelegii. E ceea ce traim.