Catedrala

Raymond Carver sustinea ca se pot discuta despre aventuri cotidiene folosind un limbaj simplu, dar precis, si ca anumite obiecte, fie ca e vorba despre un scaun, o draperie, o furculita, o piatra sau un cercel al unei femei, pot avea o putere magica fascinanta.

Locul unde aceasta metoda da cel mai clar exemplu este in povestirea “Catedrala”, care da si numele volumului: un nevazator ghidat de mainile celui care poate vedea, amandoi schitand o catedrala pe care primul nu o va zarii niciodata.

Astfel, aparenta banalitate a personajelor, a dialogurilor si a situatiilor este constant transformata intr-o senzatie de apasare, stranietate sau chiar fantastic.

• De exemplu, se insereaza o intalnire intre doua perechi, dar cu aparitia unui paun tifnos si a unui mulaj dentar
• Uneori, dispar si momente de un dramatism profund, accentuate de intamplari misterioase si sumbre

De fiecare data, Raymond Carver ne dezvaluie fațete ascunse ale unor vieti aparent banale, dar pline de sensuri adanci, parand ca a reusit sa exprime în cuvinte natura ascunsa a experientelor umane.