Chiulind de la ora de moarte

Aceste proze echivaleaza cu cel de-al treilea ciclu al unei serii de povestiri incepute in 2010, primele doua fiind publicate in volum in 2014.

Scrierea lor a fost pentru autor una dintre cele mai intense experiente traite, atat ca om, cat si ca scriitor.
Marturisesc ca a fost foarte potrivita o structura cvadripartita, cu un numar relativ limitat de cuvinte, avand o dimensiune intentionata ce aminteste de parabola.

Consider ca in acest prim veac al secolului XXI, nu mai este momentul de a scrie istorisiri interminabile: timpul universului devine din ce in ce mai alert, iar timpul nostru, al oamenilor de rand, pare tot mai zgarcit.

Si, daca parabolele din Calauzitorul de suflete aveau un caracter european, iar cele din Ultimul urias din Zarand pot fi considerate transilvane, in acest ciclu final acestea devin, pur si simplu, existentiale, insotite de o componenta experientiala valoroasa.

Am considerat ca trebuie sa cuprind cat mai multe in cat mai putine cuvinte, pastrand lucrurile simple, si am constatat, fara modestie, ca dincolo de aspectul lor usor fantastic, aceste povestiri contin si note de poeme pline de sens.