Cunoastere Si Creatie

Adânc în istoria gândirii științifice, problema tipurilor a început să se contureze încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind percepută ca un model esențial de analiză pentru cercetarea științifică.

În domeniul științelor sociale, unde experimentul nu poate fi aplicat, cunoașterea se bazează pe observație și înregistrare cantitativă, dar aceste metode nu conduc neapărat la o înțelegere de natură științifică sau calitativă a realului.

Astfel, a fost nevoie de teoretizare pentru a conferi științelor sociale un statut gnoseologic solid, transformând observația empirică în cunoaștere interpretativă și profundă.

Cartea „Cunoaștere și creație” de Alexandru Mamina explorează această evoluție, evidențiind importanța teoretizării ca instrument esențial pentru rafinarea și consolidarea metodologiei științifice.