Iadului ii era frica de Mama

În lumea poeziei lui Horia Dulvac, realitatea se deconstruiește și se reconfigurează într-un mod unic, precum o proiecție a memoriei ultragiate. Fiecare vers devine o explorare a adâncurilor conștiinței, unde faptele apar într-o goliciune nemiloasă, scutite de iluzii și tentații de înșelare.

Între pagini, fragmentele cu mama se transformă în imnuri – nu către noapte, ci către esența lor, în tot gustul de eternitate pe care îl păstrează.

Horia Dulvac ne invită să vedem dincolo de aparențe, într-un univers unde limitele realului se estompează.

• Versuri care cad precum viața însăși, dinspre sinea lor
• O poezie în care spaima de pierdere devine un mecanism de renaștere
• Un lirism neobișnuit, profund, sincer

O experiență poetică de introspecție și revelație, perfectă pentru cei care vor să pătrundă dincolo de suprafață și să întâlnească adevăruri mai presus de cuvinte.