Infrapaginal

Infrapaginaleste un jurnal sincer care dezvaluie spiritul unui scriitor fara armura, pentru care cuvintele nu sunt doar un exercitiu estetician, ci fac parte dintr-un proces fiziologic de expresie si reflexie.

Autorul nu scrie pentru a se antrena, ci pentru a se confirma ca respira, ca traieste si se implica emotional in fiecare rand. In paginile lucrarii, Macesaru se examineaza, dar merge si mai departe, explorand dincolo de granitele sinelui pentru a aduna sau a recupera obstacolele metafizice ale literaturii.

Pe langa mediul cultural in care se simte cel mai bine, el isi expune si emotiile cotidiene, precum cele ale unui intelectual care impinge constiinta artei sale pana la limitele disperarii. Tot slefuindu-si fiinta la trepidatiile estetismului, scriitorul proiecteaza in minte geografii culturale si referinte variate, uneori fabuloase, alteori notate cu o acuratete narcisiaca, ceea ce face ca paginile sale sa fie un spectacol plin de polaritati si contraste.

• Verditurile muzicale ale lui Macesaru au o afinitate cu sensibilitatea lui Mihail Sebastian sau Mihai Radulescu.
• Implicarea in initiativa culturale il plaseaza in randul celor care respecta criterionismul lui Petru Comarnescu.
• Dezinvoltura de a trece de la mari nume ale clasicismului la tineri poeti debutanti ii confera un aer de nesalanta remarcabila, comparabil cu cea a lui N. Steinhardt sau Mariana Marin.

Astfel, cartile acestui autor sunt un prilej de reflectie si autoinstrospectie, remarcabile pentru felul in care combina sensibilitatea, autodisciplina si un spirit critic, toate intr-o pagina ce exploreaza limitele si bogatiile artei literare.