Mesterul Manole

Situatia personajului principaldin romanul Mesterul Manole al lui Emil Ratiu reflecta o calatorie interioara, plina de incercari si de cautari.
Dupa o odisee a exilului si a instrainarii de sine, dezvoltata in romanul Bariera, acesta devine un simbol al omului care si ofera viata unei constructii; insa, spre deosebire de figura legendara a Mesterului Manole, personajul contemporan nu inalta o constructie dedicata Frumosului sau Divinitatii, ci una inchinata propriului eu.
Acesta se sacrifice pentru o *valoare noua*, Libertatea, si, in mod subtil, pentru sinele sau.
Romanul m metallic al vietii ofera o perspectiva asupra existentei umane, comparand viata eroului cu cea a legendarului constructor, explorand sensul adanc al acesteia.
Primul nivel de lectura se aseamana cu un roman politist, captivand cititorul prin secventa de fapte, insa, in plus, analizeaza aspecte profunde precum raportul dintre dragoste si jertfa, viata si moarte.

Imaginea de ansamblu ilustreaza legatura stransa intre cotidian si mit, in situatii de extreme, cu un *sens de suspans*.
Eroul trebuie sa aleaga intre a-si sacrifica viata proprie sau pe cea a altora, iar, dupa multe incercari, se prabuseste de pe schela vietii, cu aripi de sindrila, asemeni legendarului meserias.

Reactualizarea arhetipului ofera o reflectie profunda asupra sensiului si originii noastre, depasind naratiunile efemere si lasand loc pentru o interpretare durabila, apropiata de mitul lui Miorita.