Mircea Roman „din fragmente”

Mircea Roman "din fragmente"de Alexandru Davidian

Este prima analiza detaliata a creatorului, la care se reunesc atat date si marturii scrise, cat si fotografii necunoscute ale operelor, documente si imagini din arhivele personale sau colectii particulare.

Uneori, artistul se manifesta cu vehementa si sinceritate, exprimandu-se cu o volubilitate unica asupra artei sale.
In alte momente, poate fi intalnita o discretie pretioasa, dar si o durere autentica in cuvintele si operele sale.

Roman se impotriveste concesiilor, fiind ferm in fata tendintelor de adaptare, si sustine ca nu exista retete universale pentru creating, precum si ca arta nu se poate realiza fara a fi pe sine insusi.
"Nu exista retete de urmat, cum nu exista arta fara sine!"

Preocuparea exemplara pentru suferinta, indiferenta si abuzurile comise impotriva naturii si a propriului spirit, plaseaza sculptorul intr-o pozitie aparte, ca seismolog al pervertirii valorilor.

Opera sa reflecta o critica a societatii, fiind resimta si transmisa prin balansarea intre durere si receptivitate, fie ca este vorba despre ceea ce traieste sau despre observatiile din operele sale.

Mircea Roman este recunoscut ca un creator de prima clasa al artei romanesti, avand lucrari expuse in cele mai importante evenimente nationale si internationale.
In 1992, a fost laureat cu Marele Premiu la Trienala de la Osaka.
In perioada petrecuta in Anglia, si-a organizat trei expozitii personale, iar in 2000 a amplasat temporar sculptura Omanul-barca pe un ponton al Tamisei, la Londra.

Nume mari din critica de arta, precum Andrei Pintilie, Carmen Popescu, Andrei Cornea, Adrian Guta, Erwin Kessler sau Richard DeMarco, au scris despre operele sale.
Lucrarile sculptorului se regasesc in colectii particulare sau in muzeele de arta din tara si strainatate, printre care se numara Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti, Muzeul de Arta din Galati, Craiova si Osaka, precum si alte institutii din Franta, Japonia, Rusia si Germania.