Despre carte

In scurta sa viata traita la rascrucea a doua secole, Ugo Foscolo pare a fi adunat traditia

literaturii

si
istoriei italiene
si le-a aprins in focul viu al trecerii dintre epoci, de la revolutie la razboaiele napoleoniene si restauratie.

Opera foscoliana abordeaza teme diverse, centrate pe aspecte ale vietii dintre cele mai variate, chiar si pe cele marginale si neobisnuite, atat ale culturii clasice, cat si ale celei contemporane.

Insa acest bogat interes este echilibrat de predilectia pentru cateva motive constante, care se leaga de anumite valori si certitudini:

tema compasiunii,
a mormantului ca simbol al continuitatii dintre vii si morti,
simbolurile patriei,
prieteniei,
iubirii,
frumusetii si armoniei.

In absoluta lipsa de siguranta a acestor repere, ele apar ca iluzii, caci autorul nu le recunoaste ca avand un fundament obiectiv in natura, aceasta fiind oarba si indiferenta fata de dorintele si pasiunile umane.

Ele sunt resimtite mai degraba ca alegeri subiective in cautarea de consolare si le-a atribuit o valoare sociala, considerandu-le temelia comunitatii civice.

„Iluzia” ce le cuprinde si le sintetizeaza pe toate este arta si poezia, care transforma iluziile subiective in forta civica si colectiva.

Prin arta, Foscolo aspira la un bine superior, vazut ca o rezolvare a oricarui conflict.