Pestele cu aripi

Pestele cu aripi este o colectie de proze scurte, in care societatea autohtona si contemporana este scrutinata din cele mai neutre unghiuri cu putinta.

Totul se intampla in interiorul unui algoritm social si psihologic care pare, pe de o parte, bine-cunoscut, insa care reuseste mereu sa surprinda prin solutiile inedite de final sau prin reciclarea ingenioasa, prin transformarea aproape incredibila in athanor-ul prozastic, a unor prejudecati si tabuuri.

Directetea discursului vine sa intareasca sentimentul de deja-vu care este spulberat, proza cu proza, in momentele in care Rasvan Popescu apasa pedala inefabilului. Fiecare dintre aceste povestiri este un scurtmetraj in sine, experienta autorului in domeniul scenaristicii spunandu-si cuvantul, insa ceea ce face aceste naratiuni sa fie cu adevarat speciale, dincolo de teme si personaje, este capacitatea autorului de a lasa finalurile deschise, de a gasi mereu portita optima prin care, desi un ciclu se incheie, nimic nu se termina, totul se continua, se prelungeste in mintea cititorului si de acolo in viata comuna.