Strania viata a unui postas singuratic

Bilodo are douazeci si sapte de ani, este postas si duce o viata linistita. In straiul zilelor in care comunicarea grappleaza cu tehnologia, rarori mai insira scrisori personale in cutiile de corespondenta. Asa ca, atunci cand evere se intampla, nu se grabeste sa le livreze, ci le aduna acasa si, in cea mai mare taina, deschide plicul la abur si le citeste cu placere.

Mica lui placere vinovata il va povatui sa livreze personal epistolele destinatarilor, insa el isi pastreaza secretos, iar din lucrul acesta va lua nastere o frumoasa relatie epistolară cu Segolene, o necunoscuta ce scrie haiku-uri pentru un anumit Gaston Grandpre.

Destinul ii poarta pasiune si zarva luna dupa luna intr-o iubire secreta, fara a fi influentat de realitatea cotidianului. O stranie intorsatura ii va oferi insa sansa de a trai o experienta de neuitat...

Criticii de la The Guardian il descriu ca fiind o carte excentrica si captivanta, cu un final bine construit. Se face trimitere la Kafka, pe cand era in mijlocul unei stari de confuzie si iubire. Situatia descrisa are loc intr-un Montreal intim, dand o nota de profunzime si introspecție, iar in spatele acestor peisaje se ascunde un exotism imaginat cu o aroma de parfum si arome de vis.

Cartea este scrisa cu o tehnica ce aminteste de stilul scenariilor lui Guillaume Laurant, fiind imbogatita cu zone de umbra inspirate din filmul Le locataire de Roman Polanski. Autorul, si scenarist de film, imbina delicatetea si ironia, punand personajele sa traiasca intr-o poveste in care uneori neverosimilul devine modalitate de a exprima acea emotie puternica.

Universul interior al protagonistului, impreuna cu exuberanta sau trairea tragica, nu lasa loc monotonia.

Introspectiile poetice si visul vor gasii mereu o cale de exprimare, punand fata in fata vraja si asteptarile celor care isi pastreaza speranta.

Denis Theriault a absolvit studii in psihologie si se dedica ca roman si scenarist. Debutul in literatura a avut loc in 2001 cu L’iguane si a fost rasplatit cu multiple premii. In 2005, a publicat Le facteur emotif si a obtinut recunoastere internationala cu Strania viata a unui postas singuratic. Au urmat La fiancee du facteur (2017) si Manucure (2019).

Scrierile sale sunt traduse in 16 limbi si urmeaza sa fie ecranizate. Locuieste in Montreal alaturi de familie, unde plaseaza cele mai multe dintre naratiuni. Pentru aceasta lucrare, a primit in 2006 Premiul Canada–Japonia, o distinctie care premiaza autorii ce exploreaza tematici din cultura nipona.

Metoda lui de a aborda haiku-ul se prezinta ca fiind una moderna, bazata pe simplitate si reducere la esenta, pastrand frumusetea poeticii japoneze intr-un stil occidental.